Dacii (1967)

Zilele astea am văzut (în vreo trei reprize) filmu' ăsta. Cic-ar fi fost şmecher la timpu' lui, e şi pe IMDB.
Ce am reţinut eu din el: după ce-l trimite Decebal pe fi-su' la Zalmoxe (vezi coperta), la curtea regală se lasă cu grătare (mă rog...). Iar unul din mieii de pe proţap era VIU, şi românii noştri costumaţi în daci îi bagă cuţitu-n gât pe bune.
După care vin romanii; Decebal le pregătește o ambuscadă şi vrăjeala ţine. Un cal VIU cade (fără roman) de la vreo 30 de metri şi se face praf pe stânci. Fără niciun dubiu calul era viu, a ridicat coada când l-au împins ăia, apoi a dat din picioare în cădere şi ai noştri nu cred că aveau gel balistic în '66 ca să poţi da o altă explicaţie dinamicii loviturilor.
Sunt convins că e mai ieftin să arunci un cal în prăpastie decât să arunci o maşină în prăpastie, dar totuşi...
Că tot suntem la capitolul ăsta, mi-am amintit de "calendarul dacic" de la Sarmizegetusa despre care îl întrebam eu pe Ghinoiu la ore şi se făcea că n-aude. A fost construit de regizorul Mircea Drăgan în timpul filmărilor la Columna pentru că dădea bine. Şi vroiau să mai toarne şi o placă de beton peste zidurile cetăţii, pentru că Ceauşescu vroia să supervizeze personal filmările şi n-avea unde să aterizeze cu elicopterul; nu ştiu cine a salvat zidurile...