luni, 1 octombrie 2018

Referendum pentru modificarea Constituției

Actualizare: nu mi-am închipuit că pragul de 30% nu va fi atins. Studiind explicațiile, trebuie să lăsăm de-o parte ipoteza vehiculată acum, și anume că PSD nu s-a implicat, din câteva motive. În primul rând, eu cred că PSD s-a implicat masiv în strângerea semnăturilor. În al doilea rând, domnul Dragnea însuși (parc-ar fi d-zeu) a declarat că dacă președintele Iohannis propune un referendum pentru codurile penale și civile, atunci o să organizeze și el referendumul pentru modificarea constituției; tinând cont de cât de supărat e domnul Ștefănescu Codrin și că au ținut pe loc referendumul doi ani, e clar că era asul lor din mânecă pentru ceva. Mai mult, în afară de cele BOR, celelalte clipuri de publicitate electorală pe care le-am văzut purtau un cod de identificare ce începea cu PSD. În plus, știm cu toții că înainte de referendum a fost modificată prin ordonanță de urgență legea de reglementare a referendumului, ridicând suspiciuni asupra motivului din care au fost... "eliberate" metodele tradiționale de fraudare: listele suplimentare, urnele mobile și numărul total de voturi. Eu cred că nu a fost o intenție, ci grabă și incompetență.
Dincolo de asta, "mobilizarea" electoratului se face, tot tradițional și mai ales de PSD, prin două metode: mită și amenințări. După condamnarea domnului Dragnea pentru utilizarea metodei din urmă, aceasta a cam ieșit din calcule, iar pentru prima nu aveau bani. Deci e clar că PSD a făcut tot ce a putut în acel moment pentru ca referendumul să modifice constituția, și că referendumul ăsta a fost o armă foarte puternică pentru ei, dar...
Că tot veni vorba, succesul unei guvernări nu se măsoară în creșterea economică. Orice guvern întreg la cap nu face mai mult decât să încurajeze ori descurajeze tendințe în cei 4 ani de mandat, nu răstoarnă baraca cu fundu-n sus. O bună guvernare, prevăzută în tratatul de la Stockholm, se măsoară prin soluții care să atenueze diferențele dintre majoritate și majoritate. O guvernare rea accentuează diferențele și se cațără pe susținerea de peste 90% pentru "familia tradițională". Pe când un referendum în care să decidem noi dacă ei - aromânii, meglenoromânii și istroromânii (popular, machinodii) au o identitate etnică separată sau nu? Sfârșit de actualizare.


M-am uitat la diverse "discuții" referitoare referendumul ăsta (aproape absente) și chiar acum mă uit pe România TV la "singura dezbatere", la care participă un individ cu licență de medic, antivaccinist și care spune că "tratează homosexuali" ori Pavel Abraham (bleah!).

Subiectele acoperă aproape tot spectrul, de la incidența tuturor bolilor la homosexuali, până binecuvântarea divină a căsătoriei doar între un bărbat și o femeie. Îl aștept pe ăla de la USR, nu știu cum îl cheamă dar e un politician pe gustul meu - scurt, concret, la obiect și fără crize de isterie. Chiar nu știu ce caută în lăturile astea, dar dacă cineva ar putea aborda problema fundamentală, doar el a mai rămas.
Problema fundamentală e că în urma acestui plebiscit, care chiar îmi pare că are loc pentru a servi interesele private ale unor indivizi, vom transfera din codul civil în actul constitutiv al întregii țări noțiunea de untermensch. Altfel spus, cetățenii sunt egali în fața legii și a autorităților publice, fără privilegii și fără discriminări; doar că unii cetățeni nu sunt. Fără a le fi retrasă cetățenia, nu văd cum m-aș putea referi la aceștia decât prin termenul de mai sus. Mai mult, aceeași situație va fi reglementată în mod diferit în funcție de cum ai norocul să te naști. Dacă te naști român sadea, creștin-ortodox, poți să te-nsori; dacă te naști subom nu-i bai, poporul îți dă voie la un parteneriat civil, din inima lui mare și tolerantă. Dar n-ai voie să porți ie.
Până la urmă ăștia suntem, asta ne e măsura. Sunt unele etape pe care chiar nu le poți arde. Cum zice Oana: csf ncsf!

P.S. Nici ăla nu zise nimic, bătu câmpii.

Niciun comentariu: