Anul trecut TVA-ul a scăzut de la 19% la 16%; a fost un circ întreg, l-am revăzut pe domnul Bacalbașa cu arsenalul său de înjurături din Parlament, scandal, retrimitere la comisii, iar într-un final domnul Câțu ne-a anunțat că PSD a învins și că TVA scade la 16% începând din data de 1 Ianuarie. Doar că deși eu chiar cred că taxarea trebuie să fie un mijloc de control al derapajelor sectoriale și nu "bani la buget", iar că așa cum operăm noi acum, în orb, scăderea taxării e în general mai puțin rea decât creșterea, acest episod mi-a confirmat una dintre cele mai negre idei pe care le am despre România.
Încă din Noiembrie am primit un email de la Amazon cum că TVA va scădea la 16% de anul ăsta. Am întrebat în stânga și-n dreapta, dar nimeni nu auzise nimic. Mi-e greu să cred că un titan al sistemului nostru solar, precum Amazon, emite note de informare către clienți în urma unor analize făcute de domnul Gâdea la Antena 3 ori de către domnul acela, cum îl cheamă, de la Realitatea Plus. Domnul Gușă. Cel mai credibil găsesc că însuși statul i-a transmis ce se va întâmpla, și întâmplător a răsuflat pe undeva că de fapt ministrul de finanțe a avusese un "investor's call" în perioada în care am primit notificarea. Cu alte cuvinte, decizia era luată de mult, iar ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile ale anului trecut a fost doar un circ dezgustător folosit la punerea în practică a deciziilor. Circ multi-partizan, toți reprezentanții noștri (inclusiv USR) au participat la el.
TVA 19%, 16%, 24%, astea sunt amănunte operative pe care le alegem în funcție de direcția în care vrem să ne îndreptăm; în schimb ceea ce relevă povestea este unul din capetele hidrei de care nu reușim să scăpăm: comunismul. Chiar acum, când comemorăm 30 de ani de la evenimentele din 1989.
Pentru mine teza centrală a comunismului este o noțiune aparent marginală pe care unii chiar o cred legitimă, și anume "interesul superior al statului". "Interesul superior al statului" presupune că statul nu este forma în care noi, eu și cu tine, ne asociem liber spre a ne gestiona treburile curente și a dezbate căile de urmat în viitor; nu, "interesul superior al statului" presupune că statul este o entitate separată, cu propriile sale interese, chiar dacă uneori (a se citi "de cele mai multe ori") aceste interese nu converg cu cele ale cetățenilor săi. Nu există nici o dezbatere despre care e interesul nostru și cum ajungem la el, pentru că noi și statul nu suntem același lucru; statul își implementează interesul său pentru că este superior, iar cetățenii.... eventual să plece din țară dacă ăsta e interesul lor, vorba Președintelui Băsescu, pentru că oricum cei care pleacă sunt în general cei cu inițiativă și putere de muncă, adică fix cei care ar putea la un moment dat să pună bețe în roate "interesului superior al statului".
Am o grămadă de exemple despre "interesul superior al statului", aglutinate din tot felul de elemente care mi-au ajuns la urechi sau la ochi de-a lungul timpului. Unul perpetuu este tema autostrăzilor, îl simțim cu toții. Dacă ne uităm în urmă vedem că fiecare administrație a făcut tot ce i-a stat în putință să întârzie construcția lor, soluțiile variind în funcție de nivelul presiunilor; de la stat 10 ani pentru a construi podul de la Fetești, până la construit porțiuni de autostradă de nicăieri spre nicăieri, și-ntr-un final la domnul ministru Lucian Șova spunând în ședința de Guvern că dânsul nu face autostrăzi. N-a înțeles prea bine ce voiau ăia când i-au spus că productivitatea mea depinde în proporție de 86% de platforma industrială pe care evoluez (adică inclusiv autostrăzi) și doar în proporție de 14% de pregătirea mea și tehnica de lucru pe care o folosesc, dar a reținut capătul de cerere - "interesul superior al statului" este fără autostrăzi; a bâlbâit ce și-a amintit din justificări - cresc salariile și pleacă multinaționalele. Însă ceea ce are sens pentru mine este ceva ce am auzit fugitiv și am pus în context: "interesul superior al statului" este acela de a draga Dunărea, iar metoda de implementare este sufocarea traficului rutier pentru a forța mâna factorilor care nu doresc operaționalizarea transportului fluvial din regiune. Pe tine te-a întrebat cineva care e interesul tău? Ți-a explicat care e treaba cu Dunărea și cu autostrăzile? Dacă ai avea de ales între ele ce ai alege? Poate ai alege să fii mai productiv acum și în felul ăsta să avem colectiv mai multă forță în a decide chestiunea Dunării în viitor? Care e cea mai bună abordare? Dezbateri de idei? N-o să știm nici o dată, pentru că hidra a decis deja. Tu s-ar putea să vrei altceva, dar fiind proprietate a statului și nu membru al asociației de proprietari, o să afli despre această dilemă doar dacă trăiești până când se desecretizează documentele respective.
Un alt exemplu, nu perpetuu dar de actualitate, este tema justiției; cei puțini și neștiuți care stabilesc "interesul superior al statului" (probabil CSAT) au decis că percepția corupției este o problemă majoră a noastră, a tuturor. Și au mai decis că trebuie dusă o cruciadă la nivel de percepție. Astfel "interesul superior al statului" a formulat un cadru legal pentru a lupta cu percepția prin prelevarea oricui are o problemă de imagine și a creat o unealtă care să ducă bătăliile. Există pe undeva un interviu cu doamna Kövesi în care dânsa își scapă cumva fișa postului, spunând că ei la DNA nu se pot ocupa de toți și că prioritizează persoanele cu impact public. Pe tine te-a întrebat cineva care crezi că e problema? Care ar fi evoluția în funcție de soluția aplicată? Cum crezi că ar fi cel mai bine? Nu. Și astfel, "interesul superior al statului" a creat un sistem în care KPI-urile procurorilor au devenit inevitabil cifrele de audiențe de la știri; un sistem în care orice procuror predispus abuzului îl comite inevitabil; în care orice procuror ce are alte interese decât cele de serviciu, le urmărește inevitabil . Și la fel, inevitabil, urma să apară cineva cu alte păreri care să încerce să folosească mecanismul ăsta monstruos pentru a sări în extrema cealaltă. Uite așa am pierdut până acum10 ani în drumul spre ceea ce ne dorim toți, o justiție legitimă și incontestabilă, pentru că ea e fundamentul oricărei societăți civilizate.
Dacă ne uităm la ultimele două faze ale evoluției societății noastre, ultimii 80 de ani, putem constata cu ușurință că în acest sistem șansele să găsim calea cea mai scurtă spre ceea ce ne dorim cu toții sunt nule. Sunt nule pentru că nu noi discutăm despre problemele noastre reale, nu noi dezbatem căile de urmat, nu cei mai buni dintre noi le implementează. Nu, o mână de oameni neștiuți dezbat și decid în secret pentru noi, în numele nostru și pe spatele nostru; o mână de oameni selectați de "interesul superior al statului" pe criterii necunoscute, din "rezerve de cadre" obscure. Aceasta este hidra comunistă de care nu reușim să scăpăm și care ne mușcă în fiecare zi cu capetele ei multe și hidoase, care strigă mereu "INTERZIS! STRICT INTERZIS!! AMENDĂ!!!"
Iar partea cea mai proastă este că nu văd altă cale de a ne transforma din statul proprietar de cetățeni în cetățeni asociați în stat decât selecția naturală.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu