Iubesc că Olia are uleiuri!

 

"Iubesc că Olia are uleiuri". Aceste vorbe mă-nfioară. Nu atât pentru diletantismul inimaginabil al persoanei care a tradus textul, ori, mai rău, pentru că un "creativ" dintr-o agenție de publicitate chiar a conceput textul în felul ăsta. Nu, mă-nfioară pentru că dezvăluie o situație simptomatică pentru altă situație simptomatică, situație care generează multe dintre problemele mai ales de la noi, dar și de aiurea.

Oricine știe, intuitiv, că în limba română nu poți iubi un fapt (că Olia are uleiuri), o activitate (să citești), un obiect, etc. În principiu, în limba română nu poți iubi ceva care nu te poate iubi înapoi, pentru că a iubi nu e din aceeași familie cu a plăcea, precum în engleză. Poate că o zonă gri, un no man's land (pun intended) sunt plantele - cumva pentru că o plantă e vie, e tolerabil să spui că îți iubești planta, deși e destul de clar că planta nu te poate iubi înapoi. Este limpede că planta nu te poate iubi înapoi? Da, e limpede, și să pui la îndoială faptele din fața ta este un alt simptom al celei de-a doua situații simptomatice. 

Revenind la uleiuri însă, toată lumea știe, intuitiv, că în limba română nu poți iubi că Olia are uleiuri. Pentru că Olia, cu toate uleiurile din lume, nu te poate iubi înapoi. Pentru că iubirea definește acea stare de fapt în care cineva are grijă de tine, mai ales în situația în care tu ești să zicem sugar și fără iubirea părinților nu poți supraviețui. 

Altfel spus, cuvintele înseamnă chestii. Iubirea înseamnă chestia de mai sus. Schimbându-i definiția nu te face "creativ" (așa se numesc "creierele" din agențiile de publicitate). Schimbându-i definiția creezi în cel mai bun caz un disconfort pe care nu știi cum să pui degetul: nu sună măcar oarecum nepotrivit "Iubesc că Olia are uleiuri" chiar și pentru tine, cel care iubești să alergi și iubești să ieși din zona ta de confort?

În alte cazuri însă, schimbând definiția cuvintelor are alte efecte, de exemplu schimbarea răspunsului la întrebări care în trecut erau simple. 

"Trăiești în același univers ca și mine?" În trecut, răspunsul era ușor de dat: "Da!". În prezent, răspunsul e altfel: "Dacă definești universul ca ceva care are a vrere proprie, dorințe și obiective, nu! Dacă definești universul ca fiind continuumul spațio-temporal cuprins între 10⁻²⁰ secunde după un eveniment teoretic pe care îl denumim Big Bang și marginea lui vizibilă, interval în care funcționează gravitația și entropia și termodinamica, da!". Cum am ajuns aici? Schimbând definițiile cuvintelor, aplicând definiția divinității cuvântului univers. Dar de ce am ajuns aici? Am ajuns aici pentru că unele chestiuni emoționale ne țin pe mulți dintre noi captivi dominației unei paradigme prin care descriem lumea din jur. Paradigma cea păcătoasă e aia în care credem dinainte ce și cum e lumea, și alegem faptele care susțin crezul ăsta. Uneori ne comportăm legitim cu dominația paradigmei ăsteia: Dumnezeu e adevărul și calea, și orice altceva se subordonează adevărului. Alteori nu ne comportăm legitim cu dominația paradigmei ăsteia: Trăiești în același univers cu mine? Păi dacă da...

Atunci când nu ne comportăm legitim cu dominația paradigmei avem un mecanism prin care ne protejăm de faptele care ne arată că lucrurile stau altfel decât crezul nostru: De unde știu eu că pământul e rotund? Că doar nu l-am văzut din spațiu! Știu pentru că îmi spun unii, iar eu nu cred tot ce zboară și mă las manipulat de tot felul de! Când o să văd cu ochii mei că pământul e rotund, atunci o să cred! Uneori, cei care cred că pământul e plat sunt capabili să creeze singuri experimente și instrumente care să arate că pământul e plat, pentru că nu cred că instrumente disponibile în comerț sunt corecte. Adică sunt foarte inteligenți și educați. Și ghici ce? După ce experimentele și instrumentele lor arată că pământul e rotund... e ceva greșit cu ele, trebuie refăcute!

Ca toate atributele umane, paradigma prin care descriem lumea e și ea pe o scală: într-o extremă avem paradigma în care credem dinainte și alegem faptele care ne convin, iar în cealaltă extremă avem paradigma în care există fapte pe care le putem observa, descrie, înțelege și repeta ori de câte ori e necesar, care fapte ne conduc la concluzii pe care le știm. Un fapt pe care îl știm e că avem nevoie și de o oarecare influență "spirituală" pentru un trai satisfăcător, adică încă nu suntem pregătiți mental pentru o dominanță de 100% a paradigmei în care știm.

 Ca toate atributele umane, teama e și ea pe o scală: într-o extremă avem absența ei care ne pune în pericol supraviețuirea, iar în cealaltă extremă avem prezența ei fără existența unui pericol real, pândind în întuneric și căutând o țintă, oricare. Pe această scală, în momentul în care începe să ne tulbure viața îi spunem fie autism, fie anxietate. Anxietate. De unde știu eu că sunt soldați americani în România? I-a văzut cineva pe viu?? De unde știu eu că ceilalți membri NATO vor respecta articolul 5? Așa spun la TV, dar eu nu cred! Anxietatea ne ține captivi dominației paradigmei în care credem dinainte și alegem faptele care susțin crezul. Prin "de unde știu".

 În unele cazuri anxietatea și paradigma ei se transformă în instituții. În instituții ale "interesului național", cunoscut și ca "interesul superior al statului". Iar în principiu "interesul național" e siguranța statului. În astfel de societăți, interesul național nu e definit de interesul majorității oamenilor, ci de interesul majorității dintr-o gașcă mică de oameni, uneori denumită Consiliul Suprem de Apărare a Țării. În cazul societății noastre încă vedem derapajele anxietății pentru că CSAT ia decizii în numele nostru și pentru noi, pe care le aplică, generând consecințe, fără ca măcar să ne aducă la cunoștință. Eu unul aș spune că decizia de a nu construi autostrăzi timp de 30 de ani, ori decizia de a nu fi transparenți cu ajutorul pentru Ucraina ori decizia de a defini abuzul în serviciu în așa fel încât procurorii să își poată alege victimele sunt niște decizii catastrofale, luate de o gașcă de oameni care suferă de anxietate. Dar nu vom ști niciodată pentru că noi ca societate nu am purtat o dezbatere și nu am ales.

Se poate însă și mai rău. Mult mai rău. Criminal de rău. O societate traumatizată și anxioasă generează un sistem în care "interesul național" e adevărul și calea, iar orice altceva se subordonează adevărului."Interesul național" e definit de CSAT și nu de interesul majorității oamenilor. Rapid, "interesul național" devine interesul CSAT-ului. CSAT-ul devine o gașcă de mafioți. Interesul mafioților e bunul plac. "Interesul național" devine bunul plac. Vezi Dugin. Vestea bună e că o astfel de societate nu poate fi la niciun capitol superioară unei societăți care a depășit epoca bunului plac. Vestea proastă e că asta nu prea se vede în timpul unei vieți de om. În timpul unei vieți de om e timp pentru daune la nivel personal. Cu cât e mai pronunțată anxietatea, cu atât astfel de regimuri exercită o atracție mai mare pentru cei care suferă de anxietate. În partea cealaltă de scală, astfel de regimuri știu să exploateze și anxietatea mai puțin pronunțată oferind ținte bine ticluite pentru ea. Ei sunt apărătorii familiei, credinței, libertății... și funcționează pentru că unor probleme emoționale nu le poți opune argumente logice.  

Gravitația exercitată de astfel de regimuri asupra multor persoane care suferă de anxietate se manifestă în practică. Acești oameni sunt manipulați prin schimbarea definiției cuvintelor și prin nu cred. Unii chiar sunt rusofili. Alții sunt sinofili. Altofili. Dacă niciunfili, măcar antifili.

Libertatea de navigație este dreptul navelor oricărui stat să navigheze pe trasee predeterminate care trec prin apele teritoriale a două sau mai multe state. Nu prin zona exclusivă. Acest drept, libertatea de navigație, a permis globalizarea. Globalizarea, de una singură, este responsabilă pentru ~40% din prosperitatea noastră de azi. Pentru faptul că eu sau tu ne-am permis mașinile pe care le avem. Dacă nu era globalizarea, mașinile noastre ar fi costat cu 40% mai mult și nu ni le-am fi permis pentru că ce alți bani avem, s-ar fi dus pe mâncarea cu 40% mai scumpă, hainele cu 40% mai scumpe, locuința cu 40% mai scumpă și tot așa.

Până acum, libertatea de navigație a fost protejată de marina SUA. Nicio altă marină nu este capabilă să protejeze navigația de pe întreaga planetă. Țările care au beneficiat cel mai mult de libertatea de navigație - China, Rusia, Arabia Saudită, India, Iran, Turcia, etc., în prezent o contestă. 

Oameni care au beneficiat enorm de libertatea de navigație - mulți români, de exemplu -  contestă sistemul care le-a permis să aibă BMW-uri și să-și facă vacanțele în Grecia și Austria, susținând direct sau indirect sistemul care nu le-a adus decât moarte, distrugere și sărăcie. Dacă nu sunt niciunfili, sunt măcar antifili... anti propria lor bunăstare.

Înțeleg că problemelor emoționale nu le poți opune argumente raționale, dar tot mă scurtcircuitez când văd în jurul meu asta.

Familia Căutărescu

Trebuie să lăsăm capul în pământ și s-o spunem pe-aia dreaptă: Familia Căutărescu place plebeilor. E creată de plebei, pentru plebei și prinde la plebei. Plebeii se regăsesc în Relunator și își regăsesc copiii în cel care "a făcut-o în numele științei". Asta este. Atât s-a putut. Atât putem noi cultural și civilizațional.

Propaganda

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Am primit recent pe WhatsApp, de la o persoană pe care nu o suspectez decât de o anume modestie, ceva care se vrea a fi un banc:

Un finlandez vine acasă de la muncă..  apucă un iepure de urechi îl aduce în bucătărie și i-l dă soției.
   - Hai, gătește iepurele..
   - N-avem gaz..
   Aprinde un foc în curte..
   - N-avem ulei..
   Bărbatul înjură și aruncă iepurele pe fereastră.  Iepurele se rostogolește prin zăpadă..  se ridică și țipă:
   - Slavă Ucrainei!

"N-avem ulei" nu prea are sens în contextul ăsta, dar are sens în engleză - "there's no oil". E limpede că e o traducere mai puțin decât proastă, cum am văzut multe de-a lungul timpului.

Mesajul e simplu: fără Rusia nu e gaz, nu e petrol, nu e mâncare. Deși resursele Rusiei sunt tot mai slabe (vezi calitatea traducerii și umorul "bancului"), atâta vreme cât îl răspândim și ne temem, facem exact ce vrea Rusia. Singurul mod al nostru personal de a ne opune Rusiei este să nu ne temem și să nu răspândim mai departe nici "bancuri" proaste, nici vreo temere.

Precupeața

 

În trecut, când toate magazinele erau de stat, de vină era precupeața. Precupeața aia lacomă și fără scrupule, probabil țigancă împuțită, care suge și ultima picătură de viață din oamenii muncii, dacă e lăsată.

Astăzi precupeața nu mai e relevantă, de vină sunt multinaționalele. Ele sunt lacome și fără scrupule, gata să sugă și ultima picătură de viață din clasa muncitoare, dacă sunt lăsate. Și bine că nu sunt lăsate. 

Dar totuși, precupeața are un rol vital în economie. Fără ea, producătorii care nu pot vinde altcuiva ar lăsa producția pe câmp, fără ea, oamenii care nu pot cumpăra din altă parte ar rămâne fără. Fără ea, alți precupeți nu ar avea informații despre o nevoie atât de mare și nu ar umbla și ei după profit, generând concurență, generând produse mai ieftine, mai bune, mai multe. Cu alte cuvinte, fără specula precupeței unii dintre noi ar fi mai săraci acum, imediat, și noi toți am fi mai săraci pe termen lung. Nu trebuie să ne uităm prea departe în spate pentru a confirma asta istoric.

Pe lângă faptul că prețul e cel mai complex și eficient instrument de informare cunoscut de om și că reglementându-l nu faci decât să îți legi de picior o piatră de moară, tot istoria ne arată că singura modalitate de a îmbunătăți permanent eficiența piețelor, permițând în mod direct mai multor oameni să beneficieze de bunuri mai ieftine și mai bune, este ca cineva să fie în mod direct motivat și implicat. Prin profit. Pentru că... și că... și că...

La fel în presă. Dincolo de reglementările legitime privind autenticitatea evenimentelor, etc, cum ar fi să reglementezi modul în care Realitatea TV își face emisiunile? Cum ar fi să reglementezi agenda România TV, și să o obligi prin lege să devină jurnalism de fapt, în loc de jurnalism de opinie? Cum ar fi să reglementezi ce fel de linie știri trebuie să urmeze și să stabilești tu care știri trebuie să-i intereseze pe consumatori? Catastrofal.

Dar totuși, să fie precupeața, multinaționalele, Soros, Bill Gates, presa? Nu, e anxietatea. Anxietatea există indiferent de context și își găsește de fiecare dată o țintă: precupeața, multinaționalele, Soros, Bill Gates, presa...

Terra Luna

 

În teorie, Luna gravitează în jurul Terrei. Spun în teorie pentru că nu mă refer la pământ, ci la două active digitale care poartă numele ăsta. Așa funcționează ele, în arbitraj: Terra e stabilă la prețul de un dolar și poate fi oricând schimbată pentru oricâte Luna valorează un dolar. 

Dacă Terra se tranzacționează cu 0,99 dolari, atunci cumperi cu  0,99 dolari și schimbi cu oricâte Luna valorează un dolar, evident făcând profit instant. Dacă Terra se tranzacționează cu 1,01 dolari, atunci cumperi Luna la un dolar și schimbi cu Terra, evident tot cu profit instant, menținând prețul Terra la 1 dolar. Profitul reprezintă motivația pentru care "piața" menține prețul Terra stabil, la un dolar.

Nebunia este că totul pornește de la premisa că Luna valorează ceva. Dacă Luna valorează ceva, atunci poți genera câte e nevoie pentru a cumpăra câte Terra e nevoie pentru a stabiliza prețul la 1 dolar. Dar dacă Luna nu valorează nimic, atunci poți genera un catraliard de infinități de monede și tot degeaba. Terra se stabilizează la zero. Și de ce ar valora Luna ceva? Din moment ce e doar un număr tastat de un băiat în Excel, de ce ar plăti cineva ceva pentru Luna? Dacă eu aș tasta un catraliard în Excel, mi-ar da cineva un milion de Euro pentru el?

Suntem la începutul scadenței facturii pentru Covid. Toate piețele scad pe măsură ce crește dobânda de politică monetară a FED, care abia a ajuns la 0.75%. Iar dobânda de politică monetară a BCE nici nu a început să crească, e încă negativă. 

Nu mai știu acum, dar ultima dată când am făcut calculele banii reali care circulau în piața asta a activelor digitale care menține stabil prețul Terra și al altora, era vreo 40 miliarde dolari - spre deosebire de capitalizarea de 2 triliarde despre care vorbea toată lumea. Ăștia nu bani, asta nu e o piață. De exemplu DTCC e un candidat evident pentru implementarea unei soluții de decont care folosește active digitale, dar ținând cont că în 2011 a decontat tranzații de 1.7 catraliarde dolari (da, ăsta e un număr), cu cine ar putea să facă afaceri într-o piață de 40 miliarde?

Când toate astea se vor fi terminat, Terra, Luna și alte 99% din monede vor valora zero, iar noi ne vom uita înapoi și ne vom întreba cum am putut fi atât de proști. În timp ce 1% din activele digitale își împart piața cea adevărată.

Voopoo Drag 3 turns off, not connecting to PC, software update

 

My Voopoo Drag 3 Sandy Brown sometimes turns off after vaping.

Some people recommend to update the software and indeed it looks like a software glitch when you look at it, cause it stops counting puffs, etc. However this approach reveals two other problems and... it doesn't fix the main issue, because it's not generated by faulty software but by a short circuit.

So there are the fixes for the issues:

1. Software update - don't google, go to the producer's website in Support section: https://www.voopoo.com/software.html#service

2. PC not recognizing the device: make sure you use a cable that can transfer data, the easiest way to do it is to use the cable that came in the box. Then, if it doesn't show up, just rotate the USB-C plug - unplug from device, turn it around, plug it back it.

3. Drag 3 turning off. Unscrew the drip and properly clean the connectors to remove the liquid that causes the short-circuit.

Validation and entitlement

 Elon Musk is a petty and resentful character, driven by the need for validation in the shape of worship from followers. He has some... maximal views about things  because he can't take in that you can't manipulate the markets the way you manipulate your worshipers. He isn't the world's richest person because he is so smart and brave, but because he was born in the right place, and the stars aligned for him in the form of NASA and Covid relief money. And the biggest star that aligned for him is that many, many people are not sophisticated enough: they see a stunt, they buy TSLA, Dogecoing, etc. And repeat. By the way, he is not the Tesla owner, he is not even one of the founders, he is just a large share holder (about 17%) who got in early.

Shortly after announcing he is not taking a seat in the Twitter board after all, Elon Musk tweeted a couple of new "polls" and deleted it later:

 

Worth noting that Twitter would read Titter after that. One can almost visualize the petty, resentful, extremist character vowing to destroy the toy he couldn't twist to favor him.

A character like that has the plebiscite as his weapon. And we're in a time and age when characters like that get elected/worshiped, and do really really bad things, we've seen that many times in history. They do it out of pettiness and resent, out of validation and entitlement.

In the words of Ray Dalio: "Populists are not compromisers—they are win-at-all-cost people—so when they grow in power at the expense of the moderates who are inclined to compromise, the risks to the rule of law and the democratic system increase."

Later edit:

Semnificația cuvintelor II

 

"Spiritualitatea" și propaganda au în comun, ca și tehnică de legitimare a concluziei prestabilite în fața dovezilor contrarii, alterarea semnificației cuvintelor. De exemplu, cuvântul univers este folosit cu dezinvoltură în "spiritualitate", semnificația lui însă nefiind continuumul spațio-temporal cuprins între 10ˉ¹² secunde după teoreticul Big Bang, și marginea lui vizibilă, ci o formă de divinitate care are voință și scop. De ce este universul o formă de divinitate? Pentru că singurul adevăr este divinitatea și orice altceva se subordonează acestui adevăr, iar "spiritualitatea" nu poate spune acest lucru deschis, precum bisericile creștine, pentru că ar pierde cotă de piață.

În propaganda rusă, homosexualitatea este o ideologie. Cum ajunge o trăsătură genetică să fie ideologie? Pentru că în societățile puțin sofisticate singurul adevăr este ceea ce vrea statul, iar restul lucrurilor se subordonează acestui adevăr.

În principiu, pentru ca orice fel de chestie care implică mai mult de o persoană să fie sustenabilă, trebuie să fie acceptată de majoritate. Ca să fie acceptată de majoritate, trebuie să vină în întâmpinarea nevoilor majorității. Pentru asta ai nevoie de o dezbatere care să identifice nevoile și soluție. În vremurile noastre, cele mai bune pe care le-a cunoscut umanitatea, în societățile suficient de sofisticate, dezbaterile sunt ținute de filosofi.  Un bun exemplu e filosofia dreptului; de ce în principiu și în general, în lumea liberă, oamenii respectă reglementările? Ca să nu ia amendă ori să nu intre în pușcărie? Nu. Ci pentru că "e bine".

În țările mai puțin sofisticate nu există atâta dezbatere și participare la definirea interacțiunii sociale. Definirea interacțiunilor e făcută de un grup restrâns de oameni pentru că societatea nu poate mai mult. Astfel, precum în lumea liberă doctrina militară e definită de un grup restrâns de persoane specializate, la fel și relațiile din societățile mai puțin sofisticate sunt definite de un număr restrâns de oameni. Ei sunt numiți ideologi, care scriu ideologii. Concret, Rusia nu este o societate sofisticată și în consecință are un ideolog dominant în prezent, domnul Dughin. China, India, Iran, lumea arabă, etc nu-l au nici măcar pe domnul Dughin, în consecință se raliază în spatele Rusiei pentru că Rusia le oferă singurul model cu pretenții contemporane, care protejează de fapt medievalul.

Să ne înțelegem, domnul Dughin nu scrie niște chestii pe care ceilalți le respectă. Nu, domnul Dughin pune pe hârtie niște concepte care, dintr-un motiv sau altul, sunt dominante în societatea rusă. Iar domnul Dughin încearcă permanent să legitimeze ideologia vorbind despre "valori", și erijându-se în purtătorul de cuvânt al Chinei, Indiei, Iranului, lumii arabe, etc.

De exemplu, ideologia rusă definește drepturile omului ca "ideologie occidentală modernă" și nu ca pe niște valori universale. Cu alte cuvinte dreptul tău de a trăi, dreptul tău de a nu fi sclavul unuia mai puternic, dreptul tău de a te tunde/coafa cum vrei, astea de fapt nu sunt niște drepturi, sunt elemente ale "ideologiei occidentale moderne".

În ideologia rusă, subiectul libertății este statul iar "privilegiile" precum dreptul la viață, dreptul de a nu fi sclavul unuia mai puternic, dreptul de a te tunde/coafa așa cum vrei, se subordonează "interesului superior al statului". În consecință, din moment ce libertățile personale sunt niște idei care ține de "ideologia occidentală modernă", libertatea de a trăi cu o altă orientare decât cea hetero prevăzută de stat, reprezintă o chestiune care ține de "ideologia occidentală modernă". Astfel, o trăsătură genetică ajunge să fie "ideologie". Astfel, la fel ca în "spiritualitate", sensul cuvintelor e alterat pentru a corespunde concluziei predefinite.

Inevitabil, această gândire medievală nu poate duce decât la o societate feudală: atâta vreme cât "interesul național" este singura regulă, societatea nu poate sfârși altfel decât prin a fi în mâinile unui grup restrâns de persoane care dă naștere unor privilegii revocabile: Putin președinte pe viață, Khodorkovsky oligarh revocat, Anna Politkovskaya cu dreptul la viață revocat; Xi președinte pe viață, Ma oligarh revocat, Tiananmen eveniment revocat. Etc.

Ei bine, nu știu cât de relevant e cum ajunge o trăsătură genetică să devină ideologie, dar sunt descumpănit când observ în jurul meu unii oameni, pe care altfel i-ai considera inteligenți și educați, sau foarte inteligenți și foarte educați, să pice în capcana manipulării rusești/chinezești. Singurul lucru în comun pe care îl observ la ei este anxietatea, diagnosticată sau nu.

Cuvintele înseamnă lucruri. Atunci când nu vom mai spune univers referindu-ne la dumnezeu, jumătate din mecanismul dezinformării și manipulării va deveni nefuncțional.

Semnificația cuvintelor

 

Am auzit o grămadă de oameni spunând că i-a durut mâna vreo două zile după vaccin. Nu cred asta. Cred că au avut o jenă. Că i-a "ținut".

Mai cred că foarte mulți oameni au pierdut contactul cu ceea ce descriu cuvintele. Toate aiurelile astea cu "ce începe cu Ursus se termină epic" au făcut ca o grămadă de oameni să nu mai știe ce înseamnă cuvintele. Ce reprezintă ele. La ce se referă. 

Când oamenii folosesc cuvintele "lejer", când consensul e că lucrurile nu trebuie interpretate ad literam, sensurile se tocesc. Sensurile se schimbă, și nu doar că se schimbă, fiecare persoană are propria definiție pentru cuvinte. De parcă nu aveam destule probleme de comunicare chiar și cu aceeași definiție pentru un cuvânt, acum schimbăm definițiile. Trecem prin "iubesc ciocolata" (iubirea are rolul de a ne lega de ființe în scop reproductiv în sensul larg, deci nu putem iubi ceva care nu ne poate iubi înapoi, cum ar fi ciocolata, alergatul sau cititul); prin universul care face și drege, uitând că Universul e continuumul spațio-temporal cuprins între 10ˉ²⁰ secunde după teoreticul Big Bang și marginea sa vizibilă, guvernat de niște reguli cum ar fi gravitația, și nicidecum un alt nume pentru d-zeu sau orice altă entitate cu voință, obiective și implicare arbitrară. Prin mă doare mâna la două zile după vaccin. Și ajungem să vorbim fiecare pe limba lui.

Fericirea mea perfectă.

 

Cuvintele înseamnă chestii. Uneori pierdem asta din vedere și le folosim cu foarte multă lejeritate, așa că inevitabil apare ceva ce seamănă cu inflația, doar că aplicată limbajului.

De exemplu, fericirea. Fericirea e o extremă, o serie foarte scurtă de momente de exaltare în care suntem inundați cu tot felul de neurotransmițători care au diverse roluri. La RMN, fără context, un neurolog nu poate spunem dacă suntem fericiți ori îngroziți. Și cum foarte rar se întâmplă să fim îngroziți, la fel de rar suntem și fericiți. Are și sens, nu putem susține fiziologic o perioadă prelungită de fericire sau groază. 

Ei bine, atunci când pierdem din vedere că pentru a descrie această stare extremă avem cuvântul "fericire", începem să aruncăm cu el în stânga și-n dreapta, să-l consumăm pe stări de bine, pe satisfacție ori pe bucurie. Și când dăm într-un final peste fericire și încercăm s-o exprimăm, ce mai e de făcut? Nu mai avem altă soluție decât să inventăm construcții care nu prea au sens, cum ar fi cea din titlu. E fără  sens din multe motive, vă supun atenției doar implicația existenței fericirii imperfecte și deci și a fericirii de căcat.

În aceeași notă  și pe aceeași filieră încerc să-mi dau seama ce mă oripilează mai tare. Să fie "geniul din lampă"? Să fie faptul că "ce începe cu Ursus se termină epic"? Că "iubesc să alerg" sau poate reclamele de la Orange, prin care fetele alea încearcă să vândă genți, pantofi, un stil de viață - orice altceva în afară de un serviciu de telefonie mobilă?

Magistral!

...au fructificat PNL și Președintele această ocazie unică de a arăta cât sunt de mici, meschini și fără viziune. Nu sunt un student al istoriei economiei dar nu cred că de la prima unire, sub Mihai Viteazul (1600), a existat vreun eveniment cu un impact economic imediat, atât de mare. €100 miliarde/10 ani înseamnă anual 15% din bugetul de anul trecut, adică echivalentul unei creșteri economice de 50% cel puțin în primul an, ținând cont că cca 30% din PIB ajunge la buget. Un eveniment istoric, din care ar fi trebuit să scoatem maxim ca să mai reducem din decalajele pe care le avem față de țări precum Polonia, primul stat din Est devenit cu o economie dezvoltată, și din care lumea pleacă mai puțin.
Știm cum se face asta, știm de la celelalte țări și de la consiliile și întrunirile interminabile de la Bruxelles: toți reprezentanții noștri ai tuturor se pun la masă, discută cât timp e nevoie să discute, ajung la o soluție de compromis care mulțumește pe toată lumea, iar consecința inevitabilă e că proiectul va fi implementat cap-coadă. Pentru că este un proiect legitim, ce rezolvă probleme pentru toată lumea, un proiect pentru România.
În schimb avem un proiect pentru electoratul PNL. Adică pentru 2.4 milioane de oameni, din 20. Mai rău este că știm din ultimii 30 de ani ce întâmplă cu programele electorale: în cel mai bun caz, PNL va guverna cu USR și PMP și astfel va trebui doar să ajusteze programul, cât să fie fericiți și ceilalți. Adică amânări, anulări, ineficiențe, fricțiuni. Deci nici măcar în cel mai bun scenariu cei €100 de miliarde nu ne vor ajuta pe deplin să ardem niște etape de dezvoltare. Nici nu vreau să mă gândesc ce se va alege dacă PNL nu va obține un scor solid, ori dacă USR va câștiga alegerile. Sau PSD, fie acum, fie peste 4 ani.
Partidul și Președintele care "modernizează" și "reclădesc" România nu au condus prin exemplu în acest moment istoric și nu au stabilit un barem înalt pentru leadership ori politică pentru că nu pot. Sunt mici, meschini și fără viziune.
P.S. Calitatea guvernării se măsoară după inclusivitate, nu exclusivitate.

TVA 16%

Deși e abia 19 Decembrie, eu mă simt ca și cum ar fi deja 3 Ianuarie și mă gândesc la evenimentele majore ale anului trecut.
Anul trecut TVA-ul a scăzut de la 19% la 16%; a fost un circ întreg, l-am revăzut pe domnul Bacalbașa cu arsenalul său de înjurături din Parlament, scandal, retrimitere la comisii, iar într-un final domnul Câțu ne-a anunțat că PSD a învins și că TVA scade la 16% începând din data de 1 Ianuarie. Doar că deși eu chiar cred că taxarea trebuie să fie un mijloc de control al derapajelor sectoriale și nu "bani la buget", iar că așa cum operăm noi acum, în orb, scăderea taxării e în general mai puțin rea decât creșterea, acest episod mi-a confirmat una dintre cele mai negre idei pe care le am despre România.
Încă din Noiembrie am primit un email de la Amazon cum că TVA va scădea la 16% de anul ăsta. Am întrebat în stânga și-n dreapta, dar nimeni nu auzise nimic. Mi-e greu să cred că un titan al sistemului nostru solar, precum Amazon, emite note de informare către clienți în urma unor analize făcute de domnul Gâdea la Antena 3 ori de către domnul acela, cum îl cheamă, de la Realitatea Plus. Domnul Gușă. Cel mai credibil găsesc că însuși statul i-a transmis ce se va întâmpla, și întâmplător a răsuflat pe undeva că de fapt ministrul de finanțe a avusese un "investor's call" în perioada în care am primit notificarea. Cu alte cuvinte, decizia era luată de mult, iar ceea ce s-a întâmplat în ultimele zile ale anului trecut a fost doar un circ dezgustător folosit la punerea în practică a deciziilor. Circ multi-partizan, toți reprezentanții noștri (inclusiv USR) au participat la el.
TVA 19%, 16%, 24%, astea sunt amănunte operative pe care le alegem în funcție de direcția în care vrem să ne îndreptăm; în schimb ceea ce relevă povestea este unul din capetele hidrei de care nu reușim să scăpăm: comunismul. Chiar acum, când comemorăm 30 de ani de la evenimentele din 1989.
Pentru mine teza centrală a comunismului este o noțiune aparent marginală pe care unii chiar o cred legitimă, și anume "interesul superior al statului". "Interesul superior al statului" presupune că statul nu este forma în care noi, eu și cu tine, ne asociem liber spre a ne gestiona treburile curente și a dezbate căile de urmat în viitor; nu, "interesul superior al statului" presupune că statul este o entitate separată, cu propriile sale interese, chiar dacă uneori (a se citi "de cele mai multe ori") aceste interese nu converg cu cele ale cetățenilor săi. Nu există nici o dezbatere despre care e interesul nostru și cum ajungem la el, pentru că noi și statul nu suntem același lucru; statul își implementează interesul său pentru că este superior, iar cetățenii.... eventual să plece din țară dacă ăsta e interesul lor, vorba Președintelui Băsescu, pentru că oricum cei care pleacă sunt în general cei cu inițiativă și putere de muncă, adică fix cei care ar putea la un moment dat să pună bețe în roate "interesului superior al statului".
Am o grămadă de exemple despre "interesul superior al statului", aglutinate din tot felul de elemente care mi-au ajuns la urechi sau la ochi de-a lungul timpului. Unul perpetuu este tema autostrăzilor, îl simțim cu toții. Dacă ne uităm în urmă vedem că fiecare administrație a făcut tot ce i-a stat în putință să întârzie construcția lor, soluțiile variind în funcție de nivelul presiunilor; de la stat 10 ani pentru a construi podul de la Fetești, până la construit porțiuni de autostradă de nicăieri spre nicăieri, și-ntr-un final la domnul ministru Lucian Șova spunând în ședința de Guvern că dânsul nu face autostrăzi. N-a înțeles prea bine ce voiau ăia când i-au spus că productivitatea mea depinde în proporție de 86% de platforma industrială pe care evoluez (adică inclusiv autostrăzi) și doar în proporție de 14% de pregătirea mea și tehnica de lucru pe care o folosesc, dar a reținut capătul de cerere - "interesul superior al statului" este fără autostrăzi; a bâlbâit ce și-a amintit din justificări - cresc salariile și pleacă multinaționalele. Însă ceea ce are sens pentru mine este ceva ce am auzit fugitiv și am pus în context: "interesul superior al statului" este acela de a draga Dunărea, iar metoda de implementare este sufocarea traficului rutier pentru a forța mâna factorilor care nu doresc operaționalizarea transportului fluvial din regiune. Pe tine te-a întrebat cineva care e interesul tău? Ți-a explicat care e treaba cu Dunărea și cu autostrăzile? Dacă ai avea de ales între ele ce ai alege? Poate ai alege să fii mai productiv acum și în felul ăsta să avem colectiv mai multă forță în a decide chestiunea Dunării în viitor? Care e cea mai bună abordare? Dezbateri de idei? N-o să știm nici o dată, pentru că hidra a decis deja. Tu s-ar putea să vrei altceva, dar fiind proprietate a statului și nu membru al asociației de proprietari, o să afli despre această dilemă doar dacă trăiești până când se desecretizează documentele respective.
Un alt exemplu, nu perpetuu dar de actualitate, este tema justiției; cei puțini și neștiuți care stabilesc "interesul superior al statului" (probabil CSAT) au decis că percepția corupției este o problemă majoră a noastră, a tuturor. Și au mai decis că trebuie dusă o cruciadă la nivel de percepție. Astfel "interesul superior al statului" a formulat un cadru legal pentru a lupta cu percepția prin prelevarea oricui are o problemă de imagine și a creat o unealtă care să ducă bătăliile. Există pe undeva un interviu cu doamna Kövesi în care dânsa își scapă cumva fișa postului, spunând că ei la DNA nu se pot ocupa de toți și că prioritizează persoanele cu impact public. Pe tine te-a întrebat cineva care crezi că e problema?  Care ar fi evoluția în funcție de soluția aplicată? Cum crezi că ar fi cel mai bine? Nu. Și astfel, "interesul superior al statului" a creat un sistem în care KPI-urile procurorilor au devenit inevitabil cifrele de audiențe de la știri; un sistem în care orice procuror predispus abuzului îl comite inevitabil; în care orice procuror ce are alte interese decât cele de serviciu, le urmărește inevitabil . Și la fel, inevitabil, urma să apară cineva cu alte păreri care să încerce să folosească mecanismul ăsta monstruos pentru a sări în extrema cealaltă. Uite așa am pierdut până acum10 ani în drumul spre ceea ce ne dorim toți, o justiție legitimă și incontestabilă, pentru că ea e fundamentul oricărei societăți civilizate.

Dacă ne uităm la ultimele două faze ale evoluției societății noastre, ultimii 80 de ani, putem constata cu ușurință că în acest sistem șansele să găsim calea cea mai scurtă spre ceea ce ne dorim cu toții sunt nule. Sunt nule pentru că nu noi discutăm despre problemele noastre reale, nu noi dezbatem căile de urmat, nu cei mai buni dintre noi le implementează. Nu, o mână de oameni neștiuți dezbat și decid în secret pentru noi, în numele nostru și pe spatele nostru; o mână de oameni selectați de "interesul superior al statului" pe criterii necunoscute, din "rezerve de cadre" obscure. Aceasta este hidra comunistă de care nu reușim să scăpăm și care ne mușcă în fiecare zi cu capetele ei multe și hidoase, care strigă mereu "INTERZIS! STRICT INTERZIS!! AMENDĂ!!!"
Iar partea cea mai proastă este că nu văd altă cale de a ne transforma din statul proprietar de cetățeni în cetățeni asociați în stat decât selecția naturală.